Cum nu suntem în liga premianților, noi ca țară, nu mai vorbesc de presa auto, evident am citit review-urile celor mari. Primul review pe care-l așteptam sosise… nici când îmi deschideam cadourile sub brad când eram mic nu eram atât de nerăbdător. Daaaaa! Se pare că era ceea ce visasem că va fi acest model, vorbesc despre Toyota GT86. Apoi a urmat o lungă tortură, cea în care am așteptat ca modelul să ajungă în România, să fie disponibil la test, să îmi vină rândul….
A sosit și acea zi.
Sunt destule voci care nu prea au fost cucerite de liniile coupe-ului nipon. Dar aceleași voci probabil ar posta pe rețelele de socializare o imagine cu AE86, doar pentru a fi considerați cunoscători. Mda, Toyota GT86 nu este agregatul ideal pentru a mulțumi dependenții de epatare. Are o frumusețe care trebuie căutată, dacă ai răbdare și analizezi liniile mașinii îi descoperi frumusețea, o frumusețe care izvorăște din migala inginerilor niponi de a șlefui perfecțiunea. Nu are frumusețea unei Miss Universe, dar are suficient șarm, sex-appeal și carismă pentru a cuceri, și asta fără a mai vorbi de proporții.
Nu este niciun secret faptul că modelul este un proiect al celor de la Toyota și Subaru. Care este procentul de implicare în acest proiect din partea celor două companii? Nu știu, nu cred că mă intersează, dar cert este că la interior simți un parfum Subaru, și asta cu mult înainte de a trezi la viață boxer-ul de 2 litri.
De la această mașină îmi doream doar o poziție perfectă la volan, restul era decor. Scaunele sunt superbe, stai suficient de jos pentru a avea emoții cât ai de traversat niște linii de tramvai și pentru a ține de braț arborele transmisiei care trezește la viață puntea spate. Pedalierul, o daaaa, alt detaliu care poate ruina o mașina. Acum nu este cazul. De mulți ani încerc baletul numit heel and toe, în Toyota GT86 nu prea ai nevoie de perioadă de acomodare cu dozarea și descifrarea gradelor de intensitate din tendoane. Dacă știi ce vrei, îți iese. Volanul, poziția acestuia, tinzi să crezi că ești într-un bolid de circuit de clasă GT.
Și în final levierul cutiei de viteze, este acolo, este precis, plus acel feedback mecanic pe care doar cei care au condus un Subaru l-au cunoscut. Aproape perfect!!! Restul interiorul? Păi mai există un scaun în dreapta, identic cu cel al șoferului, cele două locuri din spate sunt destul de zgârcite, dar utilizabile în cazul în care ne imaginăm că Toyota GT86 ar fi mașina unei familii cu unul sau doi copii cu vârste între 3 și 8 ani. Tot despre interior… nu am găsit sigla Toyota, pe volan doar logo-ul GT86.
Sunt la volanul unei Toyota, și da, este ciudat să descopăr sunetul unui propulsor boxer când pornesc motorul. Dacă ai ceva experiență la volan și iubești condusul… păi în vreo 500 de metri deja realizezi că te afli într-un model special. Direcția este precisă, plăcută cu un feedback corect pentru a da încredere celui de la volan, în ciuda faptului că este asistată electric. Despre pedalier și dozarea lui nu mai reamintesc, totul este la superlativ. Prin urmare un decor aproape perfect care rămâne a fi completat sau nu de propulsor…
Boxerul de 1.998 cmc dezvoltă 200 CP la 7.000 rpm și 205 Nm între 6.400 și 6.600 rpm. Deci este de muncit cu el și prea tolerant nu este. Mulți au acuzat modelul de submotorizare, un reproș care vine în mare parte de la jurnaliștii auto care au devenit mari degustători de căluți putere, dar uită de cei 1.400 cmc proprietate personală care nechează în jur de 100. Pentru început, acești 200 CP sunt perfecți. Propulsorul este surprinzător de elastic, devine recalcitrant cu o lejeritate plăcută, nu trebuie să te rogi de el pentru a ajunge la 7.000 rpm.
Aș avea de reproșat ceva cutiei de viteze, mai precis etajări. Poate primele trei trepte le-aș fi dorit scurte, extrem de scurte pentru a profita de nivelul de echipare al modelului – Drift. Următoarele trei trepte puteau fi cât de lungi doreau inginerii niponi pentru a salva planeta. Pe puntea spate avem și un diferențial cu alunecare limitată Torsen.
Așadar doar 200 de căluți și 205 Nm, suficienți pentru a imprima suficient nerv modelului chiar de la regimuri joase, și asta pentru că Toyota GT86 are o masă de 1.300 kg. Mașina are acel nerv specific unei propulsii cu o masă redusă. Te incită de la prima eliberare mai hotărâtă a pedalei de ambreiaj. În trafic urban este mai mult decât docilă, nefiresc aș putea spune.
Suspensia??? Nu știu cât au stat niponii să seteze suspensia, dar nu am ce să îi reproșez, iar asta fie că este vorba de trafic urban sau secțiuni virajate de munte atacate în forță. Am evadat repede din București spre munte. Boxer-ul de 2 litri aspirat avea să-mi rezerve o altă surpriză plăcută. În regim extraurban, la o viteză de 90 km/h… consum mediu de aproximativ 4 litri, și sub uneori… mi-am spus că o fi stricat computerul de bord…
Și am ajuns la munte, drumul nu mai era o linie dreaptă neagră infinită, rar găseam 100 metri de linie dreaptă. Eram atât de flămând să descopăr șarmul acestui model încât am decuplat sistemele electronice de asistență și spre 7.000 rpm. Primul ac de păr, treapta a doua… ȘI????
… subvirăm. Hmmm!!! Totul progresiv și ușor de controlat… dar totuși. Pe următorul, și pe cele care au urmat, treapta a doua a fost subiect tabu. Vrei artificii, caută prima treaptă. Pe un circuit lucrurile ar sta altfel.
Dacă ar fi să compar modul în care comunică și se controlează acest model… categoric m-aș întoarce în timp, în copilărie atunci cînd plimbam mașinuțele cu mâna pe cele mai întortocheate trasee imaginate pe covor cu o precizie milimetrică. Excepție făcând subvirarea inițială când am fost ceva mai curajos decât prevâd legile fizicii.
La limită, mașina este neutră cu o plăcută tendință supraviratorie pe ieșire. Supravirarea nu este greu de găsit dacă o cauți, te ajută și pneurile ”eco” de la Prius în acest sens. Toyota GT86 pare a fi mașina care poate glisa și în scara blocului. Singurul detaliu care merită puțină atenție din partea niponilor sunt frânele. Dozarea pedalei este bună, dar parcă decelerarea nu este la parametrii pe care îi aștepți, ușor subdimensionate.
După o sesiune de glisade care au durat până în momentul în care s-a aprins becul de la rezerva de carburant… am pornit spre București. Eram poate cel mai entuziast copil de pe planetă la volanul lui GT-86, iar faptul că o mașină te poate aduce în această stare probabil este sinonim cu absolutul în materie de complimente.
Toyota GT86 ar putea fi perfectă cu încă vreo 40 de căluți, dar fără supraalimentare. Motorul aspirat are șarmul lui. Probabil aș mai lucra puțin la rapoartele din cutie și frâne ceva mai puternice. În rest?… Aproape Perfect!!!
