Dura trezire la realitate: victoriile pierdute prin descalificare

La scurt timp după ce a trecut primul linia de sosire la Spa-Francorchamps, George Russell a devenit al 94-lea pilot din istorie (și al optulea din plutonul actual) de pe o listă nedorită – a descalificaților. Senna și Mansell au pățit-o de câte trei ori, Prost, Schumacher sau Hamilton de câte două. Totuși, impactul acestor sute de decizii n-a fost mereu același, ba chiar uneori le-au fost luați boii de la bicicletă celor ce oricum nu adunaseră vreun punct în respectivul Grand Prix. Astfel, merită să trecem în revistă mult mai scurta listă a celor ce au avut cel mai mult de suferit, de vreme ce au pierdut victorii.

MP al Marii Britanii, 1976

Primul astfel de caz a avut loc în 1976, celebrul sezon romantizat în filmul Rush. Niki Lauda venea la Brands Hatch după o serie de șapte podiumuri consecutive ce fusese stopată la Paul Ricard (abandon). Austriacul, lider detașat în clasamentul general, avea să răpească fanilor locali bucuria unui pole position pentru James Hunt cu doar șase sutimi de secundă. La start, britanicul se vede surclasat de Clay Regazzoni, care ajunge chiar să încerce un atac la coechipierul Lauda în primul viraj. Elvețianul se atinge cu Hunt și este colectat de Laffite, iar turul scurt impune arborarea steagului roșu pentru a curăța pista de debris-uri.

Se dictează reluarea cursei în integralitate, cu participarea celor ce au completat primul tur. Cei trei piloți implicați în incident intraseră la standuri, de unde plecaseră cu mașinile de rezervă (Regazzoni și Laffite), respectiv cu o roată ce avea pană înlocuită (Hunt). Celor trei li s-a arătat steagul negru, ceea ce i-a înfuriat teribil pe fani. Direcția de cursă a încălcat regulamentul de frica publicului și le-a permis celor trei să ia parte la al doilea start, după o oră de discuții aprinse. Hunt pune presiune pe Lauda timp de 45 de tururi, apoi îl depășește în acul de păr Druids și se desprinde la cincizeci de secunde. Un englez câștiga pe teren propriu după o pauză de 18 ani. Descalificarea avea să vină peste două luni, ca urmare a apelului intentat de Ferrari. Chiar și așa, James Hunt a devenit campion al sezonului, recuperând puncte importante cât Lauda s-a aflat în convalescență.

MP al Braziliei, 1982

Trecem de la încălcarea regulamentului sportiv la chestiuni tehnice, mai precis la găselnițele echipelor britanice Brabham, Williams și Arrows pentru a contracara puterea motoarelor turbo ale adversarilor. Dacă nu poți crește numărătorul, încerci să scazi numitorul, adică greutatea. Iar trucul era umplerea unor rezervoare mari de apă (26 litri) destinate răcirii frânelor la finele cursei, înainte de cântarul oficial. Practic, de-a lungul întregii curse, monoposturile erau mult sub greutatea-limită, dar apoi era permisă această intervenție care le îngreuna doar de formă.

Eroul local Nelson Piquet a învins canicula, publicul era în delir și a plecat de la Rio cu convingerea că această victorie va rămâne în contul campionului en-titre. În urma sa, la nouă secunde s-a clasat Keke Rosberg, iar interesant e faptul că aceasta e singura situație de pe lista noastră în care nu doar primul a fost exclus, ci și al doilea. Victoria a mers către Prost, care sosise al treilea la peste 35 de secunde! Iar războiul FISA-FOCA, în care FISA a dat verdictul acestor descalificări, a dus la boicotul echipelor FOCA în MP al Statului San Marino, două curse mai târziu. O cursă în care, fără mulți adversari, piloții Ferrari au sprintat către o dublă plină de vitriol, ce a condus la următoarea piesă de domino – decesul lui Gilles Villeneuve la Zolder.

MP al Statului San Marino, 1985

McLaren avea un avantaj notabil în raport cu adversarii direcți: într-o perioadă în care era crucială rezerva de carburant, ajuta mult să ai această informație în bord. Ceilalți nu o aveau, iar la Imola în turul 56 situația arăta astfel: Senna (Lotus) lider, urmat de Johansson (Ferrari), Prost (McLaren) și de Angelis (Lotus). Apoi, în turul 57 a început să tușească motorul lui Ayrton, care a rămas fără benzină, soartă pe care a avut-o imediat după aceea în Acque Minerali și pilotul Scuderiei. Piquet a moștenit un loc pe podium doar pentru câțiva metri, apoi a avut aceeași soartă, iar Boutsen a ajuns să încheie pe 3 împingându-și monopostul dincolo de linia de sosire. Însă adevărata dramă a fost a lui Prost, a cărui mașină a fost găsită cu 4kg mai ușoară decât limita de 540kg și astfel de Angelis a primit cadou cea de-a doua (și ultima) victorie din carieră.

Da, pe atunci erau cu 250kg mai ușoare mașinile decât astăzi!

MP al Japoniei, 1989

Multe s-au spus și multe s-au scris despre această cursă, apogeu al tensiunii la finele celor doi ani de coabitare între Senna și Prost la McLaren. Brazilianul avea nevoie de victorie, ratase startul din pole, tururile treceau în favoarea rivalului istoric și o breșă s-a ivit în turul 47. Venit de departe, atacul a fost considerat ilegitim de Prost, care a virat normal înspre dreapta. Cele două monoposturi s-au oprit în zona de degajare, francezul a calat motorul, iar comisarii l-au ajutat pe Ayrton să repornească. Crucial, el a accelerat drept înspre linia de start/sosire, fiind apoi acuzat de comisari că a scurtcircuitat traseul, neparcurgând șicana.

În turul 48 Senna și-a pierdut aripa față, a intrat la standuri și a montat cu această ocazie și anvelope noi. Doar trei tururi, fiecare cu vreo 5 secunde mai rapide decât Nannini, i-au permis să-și recapete poziția de lider. Însă italianul fusese deja prevenit prin radio că Senna are steagul negru, al doilea capăt de acuzare fiind ajutorul primit din exterior pentru a reporni. Discuția aceasta avea să revină la Nurburgring, în 2007, cu Lewis Hamilton repus pe asfalt de o macara după ce se blocase în pietrișul ud.

MP al Belgiei, 1994

Într-un scenariu asemănător cu ceea ce am avut în acest an la Spa, și acum 30 de ani ploaia a fost un factor în sesiunile preliminare, însă cursa a avut loc pe uscat. Majoritatea plutonului a optat pentru două treceri pe la boxe, cu excepția polemanului de atunci, Rubens Barrichello (Jordan). Cel ce a plecat primul n-a petrecut multă vreme la conducere, fiind surclasat în Les Combes. La fel ca acum.

Schumacher avea deja 10 secunde avans față de Hill în turul al patrulea și totul era atât de simplu, încât l-a trezit la realitate o piruetă perfect executată în Pouhon, în turul al 19-lea. De asta a avut nevoie pentru a se concentra din nou și a rula cu o secundă pe tur mai rapid ca oricine altcineva. Și toate astea pe un traseu pe care teoria spunea că Benetton-Ford va suferi în raport cu Williams sau Ferrari.

Însă la câteva ore, pilotul german a fost descalificat după ce scândura fixată de podea avea o înălțime de doar 7,4mm față de 10mm cât indica regulamentul (cu o toleranță de 1mm). Să fi fost de la tete-a-queue, de la alte momente în care s-a ros pe vibratoarele înalte de la acea vreme sau chiar a forțat echipa un setup prea jos, care avea beneficiile clare? Flavio Briatore a acuzat o manevră de relansare artificială a campionatului, de vreme ce Schumacher primise (separat, pentru un alt steag negru ignorat la Silverstone) și o decizie de excludere din următoarele două curse (Monza și Estoril). Astfel, Damon a ajuns la Adelaide cu șanse, pe care istoria ne arată cum a ales să i le reteze Michael.

MP al Belgiei, 2024

După ce am prezentat șase cazuri dintr-un interval de 18 ani, au trecut alți 30 fără ca deciziile de descalificare să afecteze învingătorul. Până la cel mai recent Grand Prix, în care lui George Russell i-au lipsit 1,5kg la cântărirea monopostului #63. Să fi fost o eroare a echipei dinainte de start, uitând de faptul că la Spa nu se efectuează turul complet de cooldown în care poți aduna fragmente de cauciuc pe anvelopele încinse (pickup)? Sau uzura pronunțată a setului de anvelope împins la o distanță de peste 200 de kilometri a condus la pierderea excesivă de material?

În orice caz, Mercedes a ratat ocazia nemaivăzută în 75 de sezoane de a deveni a patra echipă ce semnează o dublă în același sezon. Pierderea lui Russell este parțial compensată de faptul că pe urmele sale se afla coechipierul Hamilton, însă în clasamentul constructorilor această descalificare este o gură de oxigen pentru Ferrari, care mai poate spera să încheie pe 3 cu un monopost care e clar al patrulea în prezent.

Ce vară atipică avem în Formula 1, cursele fiind decise de accidente (Austria), ordine de echipă (Ungaria) și descalificări (Belgia)! Who needs a script?

Alte faimoase descalificări

Poate cel mai celebru caz din DTM este excluderea lui Mattias Ekstrom (Audi) la finele unei curse câștigate la Norisring. Dublul campion suedez nu reușise niciodată să se impună într-o cursă principală pe acest traseu stradal, iar pentru a fi sigur că trece proba cântarului, tatăl său l-a răcorit turnând pe el două sticle de apă în momentul îmbrățișărilor din parc ferme. Desigur, apa reținută de combinezonul textil a dus la o greutate superioară, iar oficialii n-au agreat trucul văzut și pe transmisiunea în direct. Ceea ce surprinde la această decizie a fost că punctele și victoria nu au mers în contul următorului clasat, Robert Wickens, ci au rămas… nealocate.

2024 a început cu scandal în IndyCar, organizatorul-concurent Penske fiind găsit vinovat de încălcarea regulilor de folosire a sistemului push-to-pass. Astfel, Josef Newgarden și Scott McLaughlin (locurile 1 și 3) au fost descalificați din cursa inaugurală de la St. Petersburg, iar Will Power a rămas cu locul al doilea în palmares în urma noului învingător, dar i s-au dedus 10 puncte, ofensa acestuia fiind mai mică.

În 2013, Marc Marquez putea deveni campion mondial în prima sa campanie de MotoGP chiar de la Phillip Island. Verdictul a fost amânat din pricina unei descalificări survenite pentru nerespectarea unei reguli ad-hoc impuse de Bridgestone. Practic, anvelopele au fost considerate nesigure pentru a parcurge întreaga distanță, așa că plutonului i s-a impus o trecere pe la boxe pentru schimbarea motocicletei într-o fereastră de două tururi, la mijloc de Grand Prix. Marquez a intrat un tur mai târziu și a primit steagul negru, spre încântarea lui Jorge Lorenzo, care reducea astfel distanța de la 43 la doar 18 puncte cu două etape rămase.

Însă mai celebră în motomondial a fost situația iscată la Barcelona în 1998, când alt debutant, Max Biaggi, încerca același lucru: să devină campion al clasei-regină. O depășire pe steag galben i-a atras însă un stop&go, pe care a ales să-l ignore până când i s-a arătat steagul negru. Și pe acesta l-a ignorat apoi până la căderea steagului în carouri, la fel ca Schumacher în ’94 la Silverstone. Doohan știa că moștenește victoria și nici nu l-a atacat, lăsându-l să-și facă numărul și să treacă primul linia de sosire, însă rocada decisivă în clasamentul general se producea astfel în favoarea australianului. Biaggi, în schimb, a rămas marcat de moment și nu a mai prins nici măcar podiumul în ultimele două curse ale anului.

La Le Mans nu trebuie să mergem mult în urmă pentru a regăsi două decizii de descalificare ce au dus la schimbarea învingătorilor la clasă. Mai întâi, în 2018 a fost exclusă mașina G-Drive #26 de categorie LMP2 pentru modificarea furtunului de alimentare în vederea unui debit mărit, ce permitea opriri cu 5-6 secunde mai rapide în raport cu adversarii direcți. Un an mai târziu, în atenția comisarilor au fost modelele Ford GT, printre care și cel cu #85 ce se impusese la categoria GTE-Am. Mașina lui Ben Keating a realimentat cu mai mulți litri de carburant decât era permis, capacitatea rezervoarelor fiind unul dintre factorii de egalizare între mărci (Balance of Performance).