Cum a câștigat BMW la Bathurst?

”Era contextul perfect pentru această victorie”, a declarat Augusto Farfus după cele 12 ore de pe Mount Panorama. Să intrăm în detalii.

Primul aspect important e, ca de obicei, arma cu care te lupți. Încă din primul antrenament, BMW a coborât la 2:02 pe tur, iar asta n-a fost o întâmplare. Când alții au luat prima zi drept acomodare, au tot testat diverse setări și au oferit timp berechet piloților mai lenți din echipaje, WRT a căutat să afle cât mai repede unde e BMW-ul în comparație cu adversarii direcți – Audi, Mercedes, Porsche și Ferrari. Și concluzia a fost că M4 GT3 non-evo, la ultima sa prezență, nu e cea mai rapidă. Verdictul de joi n-a fost iluzoriu: la final de cursă, în Top 5 cele mai rapide tururi stabilite de mașini diferite nu se regăsea vreunul dintre BMW-uri.

Cum se putea compensa asta?

Inginerii au văzut raza de speranță în momentul în care au analizat datele de consum. Au realizat că pentru a merge la un ritm decent de cursă, BMW-ul nu soarbe atât de furibund benzina din rezervor. Însă asta nu ar fi însemnat absolut nimic dacă rămânea același regulament restrictiv de sorginte WEC, ce fusese aplicat anul trecut: timp minim impus pentru realimentare și distanță maximă de parcurs între două opriri (32 de tururi).

Doar că SRO a renunțat… doar la una dintre acestea – la limita de tururi. Iar asta s-a dovedit de două ori benefic pentru BMW. Pe de o parte, puteau extinde secvențele de pilotaj la 34-35 de tururi, ceea ce a fost de ajutor și la început de cursă (când au prins neutralizări pe care alții nu le-au putut specula, fiind nevoiți să intre mai repede la standuri), dar mai ales pe final. În schimb, și dacă ți-ar fi lipsit benzină de un tur, timpul minim de staționare a rămas de 80 de secunde, așa că adversarii nu puteau compensa printr-un splash-and-dash.

Alte două detalii au jucat tot în beneficiul BMW. Pe de o parte, cum avantajul de consum depinde de a nu avea multe neutralizări, faptul că a fost un pluton redus (doar 22 de mașini, 4 non-GT3) a dus la un scenariu ideal: peste 4 ore fără Safety Car, până la căderea steagului în carouri. A fost a doua cea mai lungă perioadă fără neutralizare din istoria cursei, facilitată de logica folosirii piloților amatori la început de cursă.

Aceștia și-au făcut norma de incidente, însă regulamentul nu-i obliga să petreacă foarte mult timp în mașină. Orice pilot non-amator (FIA Bronze) avea o limită foarte permisivă de 5 ore și 40 de minute în mașină, deci doi ași puteau totaliza peste 11 ore din cele 12. Astfel, la subcategoria PRO Kenny Habul sau Valentino Rossi și-au terminat repejor reprezentațiile, iar în celelalte ierarhii trebuie doar să menții amatorul timp de o oră în cea de-a doua jumătate a cursei. Evident, toată lumea s-a grăbit să bifeze condiția, după care n-a mai fost nicio neutralizare.

Visul oricărui strateg e acesta – să nu aibă parte de surprize care perturbă Excel-ul. Cu fiecare oră ce trecea, BMW-urile mai câștigau 2-3 tururi de ”autonomie”. Astfel, din cele șase mașini care puteau câștiga, trei au avut nevoie de o oprire suplimentară pentru carburant. Și am explicat deja că aceasta era normată la 80 de secunde, chiar dacă ar fi adăugat un mililitru de benzină.

Cele două mașini WRT au rămas cu un singur adversar capabil să le oglindească strategia. Cireașa de pe tort a fost să ai piloți de cea mai bună calitate. În ora decisivă, piloții de uzină recent aduși au primit votul de încredere: Kelvin van der Linde și Raffaele Marciello. Sudafricanul a putut gestiona scenariul unei secvențe de 34 de tururi chiar și cu insistențele lui Chaz Mostert, iar italianul a făcut depășirea crucială contra lui Jules Gounon pentru a completa dubla.

Chiar dacă n-a fost crucial, ar mai fi de notat că nu doar piloții au fost de elită, ci și echipa de mecanici a WRT, care a dictat tonul ca precizie. Când era cea mai mare presiune, la ultima oprire la standuri, aceasta a fost cronometrată în 80,07 secunde! Și când te gândești că parte din rațiunea de a avea un timp minim impus este tocmai pentru a ajuta echipele cu staff mai mic, pe care o goană nebună le-ar fi dezavantajat…

Era suficient să lipsească un ingredient al acestei rețete și aveam alt învingător. 32 de tururi impuse tuturor? BMW ar fi avut mâinile legate. Realimentare rapidă? Ferrari ar fi fost acolo. Mai mult trafic și incidente? Viteza ar fi primat. Alți piloți? Maxime Martin, care abia a părăsit BMW, a îngropat speranțele celui mai bine clasat Mercedes printr-un accident surprinzător.

Iar astfel s-a scris istoria ediției 2025, una în care BMW a pensionat cu cel mai bun rezultat posibil prima generație de M4 GT3 – o dublă pe Munte.

Fondator și manager al echipei campioane din ultimele 4 sezoane ale Romanian Endurance Series. Jurnalist de motorsport de mai bine de un deceniu, antreprenor în domeniul sporturilor cu motor și promotor al sim racingului.

Copia unicatului: Cum a apărut, din nimic, o altă Sintura și care e povestea originalului

Noua Zeelandă este genul acela de țară de la capătul pământului unde ai putea paria că se află monștri subacvatici milenari sau gnomi, fiind o sursă aproape inepuizabilă de surprize și lucruri neobișnuite. Pentru iubitorii GT-urilor ciudate și deosebit de rare, Noua Zeelandă chiar este o nirvana, căci altfel nu s-ar putea explica renașterea, în acel loc, a nu una, ci două mașini Sintura. Asta în condițiile în care ar fi trebuit să existe doar una.

Citește articol »

Cum a aterizat „Batmobile-ul”: Un circuit uitat și un motor schimbat pe genunchi

În istoria curselor de turisme, una marcată de multiple schimbări de regulamente și chiar mai multe modele legendare, BMW-ul 3.0 CSL are o reputație aparte. Profitând de niște interpretări inteligente ale regulamentului, bavarezii au creat, în urmă cu mai bine de 50 de ani, un coupe a cărui aerodinamică îl punea la ani lumină de rivali, detaliile exterioare fiind rivalizate doar de cele de sub capotă. Chiar și așa, prea puțini își mai amintesc cum a decurs prima întrecere a celebrului „Batmobile”.

Citește articol »

Ultimul recital pentru bătrânul tenor: Cum a reușit Joest Racing să bată monolitul Mercedes-Sauber

În mai 1989, Campionatul Mondial de Anduranță venea pentru prima sa reprezentație pe pământ european, mai exact pe fostul circuit de Formula 1 Dijon-Prenois. Ceea ce ar fi trebuit să fie un galop de sănătate pentru echipa de uzină Mercedes-Sauber a devenit, însă, cântecul de lebădă al celui mai faimos model din istoria Grupei C, Porsche-le 962. Reușita, semnată de formația lui Reinhold Joest prin piloții Bob Wollek și Frank Jelinski este notabilă și pentru că abia recent, în cursa de șase ore de la Spa-Francorchamps din acest an, am putut asista la o nouă victorie pentru un Porsche privat la nivel de campionat mondial – după o pauză de 35 de ani.

Citește articol »
Actualități

Audi lansează un rival pentru Tesla Model S

Al treilea model din gama e-tron a celor de la Audi interpretează tema unui Grand Turismo cu patru portiere, extrem de elegant, dar spectaculos de rapid. Audi e-tron GT este mezinul gamei și este completat de RS e-tron GT, versiunea de performanță. Iată toate detaliile.