După doar 11 starturi de Grand Prix, grupate în două secvențe de înlocuire a lui Daniel Ricciardo, neozeelandezul Liam Lawson primește marea șansă de a fi coechipierul lui Max Verstappen în 2025. Un măr otrăvit, ar spune predecesorii Pierre Gasly și Alex Albon, însă chiar și aceștia aveau mai multe curse bifate înaintea debutului la echipa mare. Cum s-a ajuns în această situație?
Primul element important a fost declinul inexplicabil al lui Sergio Perez. Reconfirmat în primăvară, el a suferit teribil imediat după ce s-a văzut cu contractul semnat la Miami. Toate clasările sale în Top 5 au venit în primul sfert de sezon, după care a început dezastrul. În ultimele 18 curse, doar la Baku a arătat decent și nota de plată a fost usturătoare: Red Bull Racing nu a contat în lupta pentru titlul constructorilor. După doi ani în care au putut să câștige la pas, de această dată McLaren și Ferrari au fost mult mai aproape și au putut profita de faptul că post-Miami Checo nu a strâns nici a șasea parte din punctele coechipierului!
Ce variante erau pe masă?
Odată ce s-a luat decizia ca Perez să fie înlăturat, Christian Horner revenea la problema de acum patru ani, când mexicanul fusese adus din exterior, ignorând ceea ce exista în programul de juniori. Odinioară prodigios și chiar în postura de a canibaliza mari talente, acest concept a fost pas cu pas surclasat de echipele rivale. Chiar dacă Isack Hadjar a încheiat sezonul de Formula 2 înaintea lui Oliver Bearman sau Kimi Antonelli, ochii sunt ațintiți mai degrabă asupra diamantelor din curtea Ferrari și Mercedes.
Poate că Perez nici n-ar fi prins finalul de sezon dacă pariul Ricciardo ar fi avut succes. Însă revenirea acestuia a fost pur și simplu anostă și chiar a trenat despărțirea, factura plătind-o cumva tot Lawson. Căci odată ce a fost clar încotro se îndreaptă board-ul, fiecare kilometru conta pentru neozeelandez și nu i-ar fi stricat un sezon mai lung. Problema e că Liam nu a fost atât de sclipitor în aceste ultime curse din 2024, raportat la coechipierul Yuki Tsunoda.
Așadar, de ce nu Yuki? Deși mulți îl simpatizează ca persoană, este evidentă disparitatea de răbdare: patru sezoane la echipa a doua a austriecilor nici n-au visat atâția care au intrat în morișca judecății lui Helmut Marko. Datele erau demult strânse, însă o bună relație cu Honda justifica blocarea unui scaun, atâta vreme cât oricum nu se îngrămădeau atâtea talente pe filieră. Dacă Tsunoda ar fi arătat cumva sclipirea care să-l transforme dintr-un protejat Honda într-o vedetă alături de Max, era deja acolo demult.
Așa, rămâne să se întrebe cum va fi partajul la final de 2025, când motoristul pleacă la casa domnului Stroll, fără perspective de a mai avea o echipă-satelit. Tabăra british racing green e doar un side story pentru noi astăzi, căci acolo s-a investit masiv și sigur nu e loc de un protejat Honda și un protejat al șefului cel mare. Ba chiar trebuie să urmărim cât chef de curse mai are Lance, coroborat cu atitudinea lui Max față de actualul angajator, căci superteam-ul Verstappen-Alonso eu, unul, nu l-aș exclude pentru 2026!
Moment bun sau nu pentru Lawson?
Da, tocmai relația dintre Max și echipa care nu mai câștigă cu lejeritate fără Adrian Newey este cheia sezonului 2025 și, implicit, șansa pe care Lawson o poate avea de o manieră diferită față de Gasly și Albon. Căci dacă marea vedetă anunță că va pleca, s-ar putea ca balanța să se schimbe cam cum am văzut în acest an la Mercedes, cu Liam în rolul celui favorizat ca George Russell. Dar până atunci, Max tot va avea o mașină exact așa cum își dorește, cu care orice coechipier va avea mari dificultăți să nu arate rău.
Privind parcursul lui Lawson, nu există vreo îndoială că e un serial winner. Ba chiar a făcut și pași laterali, prin Super Formula sau chiar DTM, și peste tot a contat. Argumentele criticilor sunt două, mari și late: că e grăbit după prea puține curse în F1 și că n-a arătat ceva ieșit din comun în aceste 6 starturi din 2024. În calificări, spre exemplu, a fost set alb pentru japonez. Și totuși, ceva nu cadrează, iar noi neavând acces la toate datele (inclusiv din testul de final de la Abu Dhabi al lui Tsunoda), suntem nevoiți să recunoaștem că Horner, Marko și compania au imaginea completă și s-au folosit de asta pentru a lua o decizie capitală bazată pe argumente solide.
Și până când vom vedea prima comparație pe circuit între Verstappen și Lawson, tot la decidenți trebuie să ne uităm în viitorul apropiat. Căci imediat a căzut și următoarea piesă de domino prin titularizarea lui Hadjar, în aceeași manieră oarecum grăbită. A fost astfel ignorat un ”împrumut extern” intens promovat, sub numele de Franco Colapinto.
