Cui îi place Golful?

În ultimele săptămâni, fanii motorsportului „mare” sau, cu alte cuvinte, al unor campionate precum Formula 1 și Mondialul de Anduranță s-au putut bucura, cu asupra de măsură, de Golf. La aceeași feerie au asistat și fanii Formulei 3, iar cei care urmăresc Formula 2 se mai pot pregăti de o porție sănătoasă cu iz deșertic. În fine, pentru a nu uita pe nimeni, și MotoGP-ul se aruncă în această horă dificil de îndurat.

„In the desert you can’t remember your name

‘Cause there ain’t no one for to give you no pain”

Cam așa sună două versuri dintr-o melodie cu mesaj suprarealist care mă aduc la o problemă pe care o învârt între mantinelele capului. Rumeg, lent, spre a găsi o supapă de decompresie, iar singurul debușeu care-mi este la îndemână este scrisul. Cum, însă, nu vreau să mă arunc prea repede în temă, vreau să vă prezint, asemeni unei prezentări Power Point compusă de un licean care se bâțâie între lene și habarnism, o serie de poze.

Observați ceva în aceste cadre? Eu, ca să fiu onest, nu văd nimic. Ceea ce vreau să spun este că aceste trasee, deși grandioase prin construcție, prin locație și, logic, prin investiție, par lipsite de viață. Cumva, toate seamănă. Există un punct de la care se confundă și nu prea înțelegi care e care. La (mai) toate s-au desfășurat sau se desfășoară curse pe nocturnă. Unele au un asfalt mai abraziv (Bahrain), altele parcă unul mai cumsecade cu pneurile (Lusail), dar, în rest, e greu să le individualizezi. Peste unul se apleacă un hotel și stă parcat lângă o marină (Yas Marina), iar altul are diferențe de nivel oarecum pronunțate (Dubai), dar parcă nu pare îndeajuns. Rămâne de văzut cum va fi Qiddiya.

Și, cu toate acestea, competițiile internaționale pe care le-am menționat deja, cât și altele, stau la coadă să concureze acolo. Bahrain, Qatar sau Emiratele Arabe Unite găzduiesc evenimente sportive din sfera motorsportului la care Germania sau Franța pot doar să viseze. De ce? Cum? De unde și până unde? Ne uităm la capul FIA, ex-pilotul de raliu/rally raid Muhammad Ben Sulayem, care e puțin ocupat să explice dacă a încercat sau nu să răstoarne penalizări și să scoată curse din calendar, și găsim un prim indiciu.

În acest weekend va debuta și MotoGP… unde altundeva decât în Qatar!

Altele sunt înfipte ceva mai adânc în nisip. Cursele de GT-uri au venit pentru prima dată la Bahrain în 2004, un weekend de curse ce nu făceau parte din vreun campionat fiind reunite sub titulatura „Bahrain GT Festival”. În același an am avut parte și de primul Grand Prix de la Bahrain. Doi ani mai târziu, în 2006, olandezii de la Creventic puneau piciorul în pragul de la Dubai Autodrome pentru a organiza cursa de 24 de ore care avea să lanseze un întreg campionat de întreceri de anduranță. FIA GT, sub bagheta abilului Stephane Ratel, deja bifase Dubaiul, dar și Zhuhai, despre care vom vorbi cu altă ocazie.

Ceea ce vreau să spun este că mirosul de țiței a fost ridicat la fileu de șeici și oameni de afaceri în fața organizatorilor de campionate și a diverselor echipe de mulți ani. Aceste state, practic fiecare cu un istoric îndoielnic în materie de egalitate de gen, libertate de exprimare și altele din același calup (de democrație nici nu putem discuta) au realizat undeva în urmă cu 20-30 de ani că pot să facă ceea ce astăzi se înregimentează la umbra termenului englezesc „Sportswashing”. Prin aceeași alipire cu spălare a trecut și cuvântul verde pentru a forma „Greenwashing”, care se referă la o formă perfidă de PR menită să cosmetizeze imaginea unei organizații prin inocularea în mintea publicurilor că respectiva organizație susține protecția mediului.

Da, nu știați că Emiratele Arabe Unite erau o piață imensă de desfacere pentru Holden și Ford Australia?

„Sportswashing” se referă tot la o acțiune de corectare a unei imagini publice negative sau de menținerea unei imagini pozitive prin PR, dar, de această dată, vorbim de PR prin sport. Cu alte cuvinte, aceste state sug precum niște lipitori buna reputație și imaginea pozitivă a unor competiții prin asocierea cu ele. Competițiile, în schimbul acelor petrodolari la care am făcut deja aluzie sunt de acord să-și desfășoare competițiile pe circuitele anoste din Golf și, deci, sunt complice acestui proces de „curățare a imaginii prin sport”.

De unde nemulțumirea?

Prima întrebare pe care, probabil, și-ar pune-o un cititor fără parti-pris-uri ar fi simplă: De unde atât de multă nemulțumire? În fond, noi, iubitorii de motorsport, avem ocazia să vedem mai multe curse pe niște circuite ultra-moderne cu facilități de top și, grație climatelor prietenoase din Orientul Mijlociu, campionatele își pot prelungi sezoanele, începând și încheindu-se mai devreme/târziu în acest colț al lumii. Ecuația îți dă, practic, un win-win, nu?

Te rog, Zeitate a motorsportului, fie-ți (că)milă de noi măcar în cel de-al 12-lea ceas!

Eu zic că nu. Argumentul principal rămâne cel al ipocriziei, strâns legat de fenomenul confirmat al sportswashingului. Mai curg apoi, în cascadă, și altele cum ar fi și cel al lipsei unei baze locale de fani îndeajuns de însemnată încât să justifice organizarea acestor curse. Știu, contrapartida e simplă: cum poți crea o cultură de motorsport într-o țară dacă nu organizezi niciodată curse în acel spațiu? Dar mie nu mi se pare că cele peste două decenii de motorsport în Orientul Mijlociu a dus la clădirea unei conștiințe de racing autentică în regiune.

Campionatele care se desfășoară acolo, majoritatea în sezonul rece, se mențin tot pe scheletul organizatorilor și echipelor europene/asiatice/americane, iar numărul formațiilor 100% locale și al piloților nativi este foarte mic – asta deși numărul persoanelor foarte înstărite este generos. Mai găsim un saudit aici, un qatarez dincolo, dar ei nu prea se înghesuie și, cu atât mai mult, nu prea vedem tineri de acolo să se ridice prin karting și monoposturi.

Gillet în Bahrain? Cum? Când? Răspunsurile într-un material viitor în care (poate) mai vine o doză de venin

Dar să revin la bani, căci în jurul lor lumea se învârte (Queen are o altă părere, dar nu discutăm despre FBG acum). FIA publică, transparentă fiind, sumele pe care circuitele le plătesc pentru a găzdui un Grand Prix. Tradiția este simplă: traseele vechi din Europa au taxe mai mici, mai acomodante, iar cursele noi își fac loc grație achitării unor costuri de înscriere cu adevărat faraonice. Cum ar putea, acestea fiind spuse, să refuze un Domenicalli aceste țări? În F1 avem, pentru prima dată în istorie, 24 de Mari Premii anul acesta, iar o șesime din curse au loc în Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Bahrain și Qatar.

În 2023, saudiții (Jeddah) plăteau 55 de milioane de dolari pentru a figura pe calendar, depășiți într-un top al dărniciei doar de azeri. Celelalte trei trasee din Golf urmau pe locurile 3, 4 și 5 în același top cu sume ce nu coborau sub 42 de milioane de dolari (Yas Marina). În total, doar din aceste taxe de la organizatorii din Orientul Mijlociu, Campionatul Mondial a atras 204 milioane de euro. Pentru a atinge aceeași sumă, ar trebui strânse taxele plătite de TOATE circuitele europene din calendar înafară de Hungaroring (și tot lipsesc vreo 10 milioane de dolari la tarifele de anul trecut).

S-aude care este destinația următoare a Formulei 1?

Bine, și atunci ce este de făcut?

Este bine-cunoscut faptul că, după 2006, când în motorsportul mondial nu s-au mai putut afișa reclame la firme din lumea tutunului, pompa cu bani a competițiilor motorizate a început să tușească. Da, Phillip Morris și alții au continuat să dea bani pe ușa din dos, chiar și fără să-și afișeze vreun logo stilizat sau brandul unei campanii dubioase de awareness sau de țigări electronice. Dar sumele nu s-au apropiat chiar de cifrele cu care jonglau echipele în anii ’80-’90, cel puțin raportat la nevoi. Astfel, au fost necesari și alți susținători financiari, iar printre cei atrași în joc au fost oamenii cu dare de mână din Golf.

Fly Saudia trona pe mașinile Williams încă din urmă cu 40 și ceva de ani, iar ăsta e doar un exemplu fugitiv. În fapt, prima tentativă de „Mare Premiu” organizat la Dubai s-a petrecut în 1981 (!), dar nu a fost o cursă propriu-zisă, ci doar un fel de paradă. Totuși, șeicii i-au atras pe Sir Stirling Moss și pe James Hunt, iar compania Nimrod și-a prezentat acolo noul prototip de Grupa C cu motor Aston-Martin care avea să concureze în Mondialul de Anduranță în sezonul următor.

Căpitanul a jubilat, iar Porsche a câștigat. Recomand să verificați poza de profil a contului de Instagram Porsche Penske Motorsport

Și astfel ajung la subiectul despre care am vrut să scriu inițial, până să mă năpădească sentimentele cu tente de gri. Voiam să arunc un ochi peste prima etapă a FIA WEC, Qatar 1812 km, o cursă care ne-a făcut să sperăm că lucrurile vor fi mai interesante în acest an, dar care m-a troznit și c-o întrebare.

Distanța maximă a cursei, adică 1.812 kilometri (sau 335 de tururi) face referire la ziua în care se celebrează Ziua Națională în Qatar, 18 decembrie. Pornind de la aceeași idee, o cursă de anduranță în România ar fi teribil de… scurtă: 0112 km! Dacă am fi fost, însă, prin 1988, ne-am fi putut lăuda cu o cursă de 2.308 km; încă un motiv pentru nostalgici să înceapă monologurile cu „Ce bine era odată…”

Era să uit: și Formula E ajunge pe la saudiți și, colac peste pupăză, au mai prins și ploaie în trecut

Sursă foto: VisitQatar.com

Anduranță în România, anul nou(ă)

O nouă ediție de campionat a demarat la final de martie, cu atât de multe aspecte de rezolvat, încât povestea pe care mi-am promis și v-am promis că o aștern a tot fost amânată, ca la ghișeu, până în ultima zi posibilă. Cu un asemenea termen de valabilitate, măcar vine cu discount de 30% din timpul istorisirii.

Citește articol »

Take a break: Cele mai interesante wagon-uri din motorsport

Cursele de turisme reprezintă, adesea, refugiul celor ce caută să se identifice ușor cu modelele care aleargă pe circuite. Cum în traficul de zi cu zi nu avem doar berline și hatchback-uri, era normal ca, uneori, în istoria motorsportului să consemnăm și câteva estate-uri, combi-uri sau break-uri – în funcție de cum vreți să le numiți. Am încercat, măcar parțial, să trec în revistă unele dintre cele mai interesante și, totodată, marcante break-uri din competiții și, ca o excepție de la regulă, nu m-am oprit la limita asfaltului.

Citește articol »

Mai bun ca un prim-ministru: Hugh Chamberlain

Recent, urmărind momentul festiv ce a urmat primei etape din Mondialul de Anduranță am observat că podiumul privaților din categoria supremă Hypercar aproape că nu este băgat în seamă, camera reținând doar pentru câteva secunde figurile celor ce ajunseseră în top 3 după aproape 10 ore de cursă. Astfel, nu este de mirare că unul ca Hugh Chamberlain, șef de echipă cu două titluri mondiale și o victorie de clasă la Le Mans, este, astăzi, aproape uitat. Mulți rețin, poate, mașinile înscrise de el, dar doar cei care au bătut paddock-urile de-a lungul și de-a latul lor în ultimele decenii pot vorbi și despre omul din spatele Chamberlain Motorsport.

Citește articol »

Ce experiență profesională aveți? Pilot Ferrari, pilot McLaren…

Ferrari și McLaren sunt echipele care au dat cei mai mulți campioni în istoria Formulei 1. Însă numărătoarea s-a oprit pentru aceste echipe în 2007, respectiv 2008. Ultimul campion Ferrari a venit de la McLaren, iar ultimul campion McLaren tocmai a anunțat că se mută la Ferrari. Cine a mai activat pentru ambii granzi și cu ce rezultate? Mihai și Alex deschid cartea de istorie.

Citește articol »

Ferrari, o istorie în galben cu aromă de frites belges

AF Corse a dezvăluit, recent, combinația de culori cu care va intra în luptă cel de-al treilea prototip 499P care va alerga în sezonul 2024 al FIA WEC. La scurt timp după ce ACO a publicat lista provizorie cu echipajele înscrise în următoarea ediție a cursei de 24 de ore de la Le Mans, am putut să lăsăm bălți de salivă în dreptul imaginilor cu primul Ferrari pe care-l va pilota, într-un campionat mondial, polonezul Robert Kubica. Mașina va fi galbenă – foarte galbenă – iar asta m-a pus pe gânduri.

Citește articol »

Cel mai rapid magazin de lux din lume

Ediția din 1995 a cursei de 24 de ore de la Le Mans este faimoasă din mai multe puncte de vedere. În primul rând, toți își amintesc victoria McLaren, o reușită imposibil de repetat ce a fost facilitată de ploaia torențială care a marcat ostilitățile mai bine de 12 ore. Memorabilă a fost, de asemenea, deziluzia legendarului Mario Andretti, care a ratat la mustață un succes ce i-ar fi întregit cariera ilustră. Mai rar se menționează, însă, povestea echipajului de pe ultima treaptă a podiumului.

Citește articol »
Actualități

Audi lansează un rival pentru Tesla Model S

Al treilea model din gama e-tron a celor de la Audi interpretează tema unui Grand Turismo cu patru portiere, extrem de elegant, dar spectaculos de rapid. Audi e-tron GT este mezinul gamei și este completat de RS e-tron GT, versiunea de performanță. Iată toate detaliile.