Atât de multe s-au schimbat în această iarnă în MotoRC, încât parcă nici nu ne-a surprins îndeajuns acest nou câștigător al cursei-vedetă. Și nici nu-i ca și cum Marian Pivniceru n-a fost mereu menționat printre cei mai rapizi de către analiștii campionatului. Cu titlul începătorilor în buzunar, a început să urce doi munți deodată în 2020: deslușirea individuală a secretelor noului BMW S1000 RR și adaptarea la anvelopele Michelin. După doi ani de efort singuratic, Pivniceru a oprit motorul și a continuat procesul de maturizare printr-o fază de liniște. Ceea ce sună a limbaj de PR avea de fapt sens? ”N-ai cum să reușești în sportul ăsta fără o echipă”, auzi de cum intri pe poarta circuitului. Așa că, după ce a privit niște etape din 2022 de pe margine, Marian a revenit în finală ca și cum n-ar fi lipsit deloc, prelungindu-și fără dificultăți seria prezențelor pe podium.
O singură dată reușea Pivniceru să oprească cronometrul la 1:41 în drum spre locul al doilea, ca pilot ”venit de pe plajă”. Cu relaxarea unui contract în buzunar, pregătirea de iarnă și motivația de a putea să se lupte pentru prima poziție s-au tradus în cinci tururi de 1:41 din totalul de 13. Cursa de sprint a fost încheiată în coasta lui Vlad Neaga (0.129s), iar defectarea quickshifterului în cursa principală l-a făcut pe campionul en-titre să fie mulțumit cu cele 20 de puncte aferente locului secund. Podiumul a fost completat de Radu Ene, tot mai puternic de la o zi la alta și, cel mai probabil, următorul așteptat în galeria învingătorilor, acum că Pivniceru și-a luat această piatră de pe inimă.
În turul al 15-lea din totalul de 16 a fost fluturat frenetic steagul roșu, după ce weekendul dificil al lui Milen Georgiev s-a încheiat în cel mai dramatic mod. Motocicleta sa a fost cuprinsă de flăcări, paguba materială fiind mult mai dureroasă decât un weekend cu 0 puncte la care a mai contribuit și căzătura din cursa de sprint. Până la momentul ieșirii din scenă, campionul din 2021 rula solitar pe poziția a patra, ceea ce înseamnă că în Top 6 se aflau perechile celor trei echipe ce par să-și dispute întâietatea: IQ Motorsport, Racing Academy și Romlab Racing. Nu doar bătălia pentru victorie a fost tranșată în favoarea IQ Motorsport de această dată, ci și cea a locotenenților – Andrei Petcu s-a clasat al patrulea, devansându-l cu doar trei zecimi pe Cătălin Marin. Însă aceștia au sosit la peste 30 de secunde de ocupanții podiumului…
În apropierea lor au luat sosirea Robertino Dumitru (debut la categoria S1000 cu noua Honda CBR 1000RR-R) și Emil Drăghici. În total, au fost clasați 10 piloți, ultimii trei fiind Bogdan Ungheanu, Eduard Alexandrescu și Andrei Guță. Lista de înscrieri a numărat 16 nume, însă doi n-au luat startul (Adrian Zelca și Adrian Rus, accidentat la antrenamentele din urmă cu o săptămână), iar printre abandonuri s-a regăsit și veteranul Ionuț Mistode cu modelul Aprilia RSV4 care stârnește curiozitatea multora.
Cea de-a doua veste bună vine de la juniori, unde grila S300 este tot mai promițătoare după ce efortul BMW a fost dublat de CFMoto. Ambele categorii și-au decis învingătorul pe ultimii metri: Alex Lupu l-a învins pe Răzvan Teodorescu pentru doar 17 miimi de secundă, iar Ștefan Stan pe Eric Dinu pentru o secundă. Desigur, dacă regulamentul permite, goana pentru cele mai bune anvelope se produce și la CFMoto, precum a fost și la BMW. Stan și Dinu au purtat prima bătălie Michelin vs Pirelli, iar adversarii au realizat ce pierd dacă nu renunță la anvelopele CST cu care au început testele. Producătorul francez a avut câte un singur pilot la S300 CFMoto și S1000, reușind victoria în premieră pe ambele fronturi. Cât despre importatorul CFMoto, acesta a dat o frumoasă lecție de activare a brandului la circuit și sperăm să nu slăbească acest nivel de implicare, indiferent de fluctuațiile numărului de spectatori.
Un alt element pozitiv al weekendului a fost spiritul noii echipe Chronos Racing, o abordare relaxată fiind cea care a dat învingătorul la S600 în persoana lui Florin Bîrlădeanu. Georgian Radu și Adrian Petrovici l-au însoțit pe podium, după care iarăși am avut un ecart semnificativ, comparabil cu cel de la S1000, până la sosirea celui de-al patrulea concurent. Victoriile claselor S au mers către echipe diferite (Romlab Racing, DAF Corse, Chronos Racing și IQ Motorsport), confirmând în ce măsură se pot atinge performanțele prin varii metode de lucru. Pentru că fiecare manager se va mândri nu doar cu trofeul, ci mai ales cu convingerea că are viziunea potrivită pentru succes.
La polul opus, nori negri se adună asupra claselor R600 (8 pe grilă) și R1000 (11). Să fie oare o consecință a profesionalizării, cu echipele importante tot mai concentrate pe lupta la vârf și mai puțin dornice să ofere șanse ”stradalilor”? Are de-a face cu promovarea juniorilor? Să fie oare doar apetitul mai mare pentru o minivacanță de 1 mai? Pare extrem de surprinzătoare scăderea atât de subită, căci la ultima întrecere de anul trecut aveam 20 de piloți clasați la R600 și 21 la R1000.
Nu poate fi ignorat impactul negativ al deciziei postului ce deține drepturile de televizare, care i-a privat pe pasionați de posibilitatea unei transmisiuni directe. Chiar și când nu s-a putut găsi spațiu pentru a fi difuzate cursele la TV, streamul a existat. Nu și de această dată, când o premieră la peste 48 de ore are valoarea unei beri lăsate trei ore în soare. Niciun pasionat nu-și va închide rețelele sociale pentru a evita orice spoiler atâta vreme. Dacă tot a fost 1 mai într-o zi de luni, oare ar fi fost aceasta scăparea norocoasă pentru MotoRC să nu se suprapună cu F1 și MotoGP?
Dintr-o perspectivă personală, a fost dezamăgitoare maniera în care și-au exercitat atribuțiile unii membri ai staffului. Un prim pas pentru a respecta vreo procedură este ca aceasta să fie comunicată, iar absența secțiunii media sau a unui ofițer de presă cu o minimă competență în acest sens transmite un mesaj generic de redundanță a activității noastre voluntare. Motiv pentru care tradiția acestor cronici va fi întreruptă până la o delimitare fermă a unui campionat cu mare potențial de elementele de amatorism.
Foto: Mihnea Tatu, Alexandru Șiclovan
