Finala Romanian Endurance Series stabilește ultimii campioni

Etapa din luna octombrie dăduse multe răspunsuri în ceea ce privește numele campionilor din seria națională de anduranță, însă câteva dispute n-au putut fi departajate atât de clar și au ajuns să fie tranșate în ultima zi de curse. Cea mai importantă variabilă, atât de târziu în an, era reprezentată de vreme. Amintirea celor ce participaseră în 2020 la cursa de 500 de kilometri era pregnantă, iar anvelopele de ploaie au fost cheia unei victorii nesperate pentru Cupra TCR pilotată de Eduard Anton cu doar trei săptămâni în urmă. Totuși, de această dată nicio picătură nu s-a abătut asupra circuitului Motorpark România de-a lungul celor două zile ale etapei a șaptea. Mai mult, și temperaturile ambientale au fost mult peste ceea ce se aștepta, trecând de 15 grade în ziua de sâmbătă.

Pentru a doua oară în actualul sezon, cursele aveau să se desfășoare pe sensul antiorar al pistei. În pluton existau atât GT-uri, cât și turisme care nu aveau vreun tur parcurs în acest sens, lipsind în vară de la etapa a patra. Mai mult, divizia Touring continua să fie pe valul unui reviriment, cu debutanți absoluți și la această rundă. 14 mașini s-au aliniat pe grilă înainte de ora 10:00 pentru ultima întrecere a turismelor. Plutonul era condus de Dinu Dumitrașcu (West Competition Racing), autor al timpului de pole (2:01.819), și adversarul acestuia de la categoria A2, Leonard Pascu (Lerato Racing). Ambii au pierdut poziții la start, BMW-ul ajungând pe 4, iar Renault-ul pe 9. În frunte s-a format un grup strâns de patru, în care nimeni nu se mulțumea să ruleze în spatele altei mașini. În turul al nouălea, Ovidiu Zaberca (MVM1) a rămas să se dueleze doar cu Dumitrașcu, după ce Dani Oțil și Eduard Anton (BADI Racing) au pierdut timp în urma unei coliziuni care s-a încheiat doar cu daune de ordin estetic și opinii divergente despre jurizarea incidentului.

Dumitrașcu a trecut la conducere și a început să construiască un ecart în raport cu Zaberca și Oțil, în timp ce Pascu semna cel mai rapid tur al cursei la a 15-a parcurgere a traseului. Turul 21 avea să fie crucial, în momentul în care liderul a percutat din spate Peugeot-ul întârziat al RB Racing, provocând neutralizarea cursei chiar înaintea ferestrei de opriri obligatorii la standuri. Toate echipajele au virat către boxe pentru operațiunile necesare (unele având nevoie de realimentare sau schimb de anvelope). Ulterior, Dani Oțil și Dragoș Trifonescu (Lerato Racing) s-au succedat la conducerea cursei, însă au întâmpinat probleme mecanice. De acestea a profitat Alin Fulga (MVM1), care a controlat ecartul față de Bianca Anton (BADI Racing) în ora a doua a cursei, pentru a semna prima victorie a sezonului.

Cu partea frontală avariată, Alexandru Șiclovan (West Competition Racing) și o oprire adițională cauzată de reacția confuză și întârziată a oficialilor, echipajul deja campion al diviziei a recuperat un deficit de 42 de secunde pentru a câștiga poziția secundă chiar pe final, însă justa penalizare pentru contactul amintit mai sus a clasat modelul BMW pe treapta a treia a podiumului. În spatele acestei bătălii intercalate a mașinilor de la clasele A1 și A2, ”trenul” Loganurilor de cupă i-a avut la conducere alternativ pe Sergiu Nicolae și Viorel Ivan în prima oră, după care și Iulian Bontea a venit în avanposturi să-și joace ultima carte pentru titlul categoriei. Nu-i era de ajuns să câștige, ci trebuia ca Ivan să nu încheie în primii 5. Asta s-a întâmplat în turul 35, când veteranul s-a oprit cu avarii pe marginea pistei, pierzând 7 minute. Ivan a repornit, însă era prea târziu – căzuse pe poziția a șaptea, iar Bontea a mers către victorie cu spatele asigurat de Nicolae.

Esențial a fost că la această etapă au venit doi debutanți la această categorie – Sebastian Scîrlet (P3) în garajul Willi Motorsport și Radu Iordache (P5) în tabăra West Competition Racing. Procesul de învățare al celor doi a fost interesant de urmărit, ambii fiind într-un ritm foarte bun încă din primul antrenament cu o mașină dificil de pilotat la limită. Totodată, s-a văzut diferența de background dintre cei obișnuiți cu deprinderi de raliu și cei cu abilități șlefuite în anii de karting, adevărata problemă fiind, de fapt, aruncată în ograda directorului de concurs. Ambele circuite din România permit scurtarea parcursului prin tăierea unor interioare cu două roți pe pământ, ceea ce nu doar că provoacă murdărirea pistei și daune de la pietrele aruncate, ci transmite un mesaj greșit în procesul de formare a piloților, care ”și-ar strica stilul” oricând, dacă asta-i face să ruleze mai rapid.

Titlul diviziei GT, decis fără emoții

După ce Alex Mirea a plasat modelul Radical RXC GT3 în pole position cu un timp de 1:35.248, lupta la vârf cu echipajul deja campion al diviziei prototipurilor, Engage Racing, promitea să țină capul de afiș în debutul cursei de două ore. Norma a ratat însă punctul de frânare în primul viraj la a patra trecere și a cedat aproape 40 de secunde, recuperând apoi de pe 6 până pe 2 înainte de turul 20. Șefia aveau să o preia la boxe, unde mașina lui Mirea a fost cuprinsă de flăcări în zona de realimentare. Focul a fost stins imediat, iar mașina a putut continua cu Gabriel Stoian la comenzi, însă întârzierea i-a scos din calcule pentru victorie. Emil Nestor și Horia Platona au încheiat astfel cu 6 etape câștigate din 7, în urma acestora clasându-se prototipurile Radical SR3 RSX ale Radical Romania și AVG Motorsport.

GT-urile nu s-au mai putut implica în lupta strânsă cu prototipurile de această dată, precum o făcuse echipajul 360.ro la etapa precedentă ce s-a disputat pe sensul antiorar al Motorpark România (RES4). Însă nu acesta era obiectivul lui Florin Tincescu și Camil Perian, ci evitarea oricărui risc ce ar fi periclitat obținerea titlului diviziei. Cu o diferență netă de performanță între un Porsche 911 GT3 Cup (nerestricționat) și Mercedesul AMG GT4 al Dao Racing, aceștia din urmă nu puteau spera decât la un ghinion precum cel al lui Viorel Ivan pentru a răsturna ierarhia. Până la urmă, titlul acesta se putea decide mult mai devreme în favoarea 360.ro, dacă aceștia ar fi luat startul la RES500, etapa ce oferea cele mai multe puncte din an. Revenit pe final de an, Mihai Zamfir (Blitzwolf Racing), a devansat echipajul integralist format din Mihai Tomescu și Cristian Mangri (Toma Racing).

Sezonul 2021 se încheie astfel după 7 etape, 16 ore de cursă și mai bine de 1500 de kilometri parcurși doar în regim de cursă de nouă echipaje care au animat cu regularitate luptele la vârf. 8 prototipuri, 8+1 GT-uri și 25 de turisme atestă creșterea numerică a campionatului, iar din punct de vedere al maturității organizaționale trebuie semnalate îmbunătățiri notabile la nivelul direcției de cursă. După ce 2020 a programat toate cursele pe o singură variantă a unui singur circuit, piloții s-au bucurat anul acesta să ruleze pe Motorpark în ambele sensuri, pe circuitul scurt de 3,3km ce nu se mai folosise din 2015, dar și pe Transilvania Motor Ring, unde s-a revenit după un an de pauză. Dacă în urmă cu doi ani nu exista niciun echipaj integralist dincolo de categoria motoarelor de 1600cmc, în pofida faptului că numărul etapelor a crescut de la 5 la 7, iată cum ajungem acum într-o campanie în care 10 mașini n-au absentat de la nicio rundă. Acest trend va continua doar în măsura în care organizatorii vor individualiza specificul campionatului, iar concurenții vor găsi consensul pentru a evita diviziunea de clase. Căci cea mai simplă măsură a valorii echipajelor este dată de lupta cu mașini de aceeași categorie, sau (ideal) monomărci: SR3-uri RSX, modele Porsche de cupă (de aceeași generație) sau multitudinea de Dacii Logan.

Foto: Mihnea Tatu