În prima zi de școală s-au reunit 40 de mașini. Câteva înregistrări au lipsit de la apel, iar prin pluton se puteau vedea diverse prezențe noi – de la modele noi-nouțe, până la varii conversii din mașini de stradă și chiar unele care și-au schimbat peste iarnă proprietarul. Destule fețe noi la adunarea inițială, piloți de toate vârstele care au început să se integreze și să lege relații de amiciție. O mulțime de debutanți, unii veniți din karting, alții din alte discipline cu mai multă sau mai puțin legătură, iar alții fix ”stradali” convertiți direct prin module de școală de pilotaj pe circuit. Cel mai mult mă bucură când aud că ”la voi aici chiar se merge tare”, zvonurile ce umblă despre RES în alte paddockuri confirmându-se de la prima ieșire pe pistă. Unde la alte competiții sunt zeci de secunde între ocupanții podiumului, la anduranță asta înseamnă că s-ar putea să ai o duminică relaxantă, în care nici nu îndeplinești condiția de 110% care-ți dă dreptul de a lua startul.
Fără îndoială asistăm la o schimbare de paradigmă. Comentez etapele de karting de ani buni și n-am avut niciodată parte de o categorie atât de populată încât să n-ajungă toți în finală. În schimb, orice puști care a participat în competiții internaționale știe deja că trebuie să lupți din greu pentru a nu privi de pe margine punctul culminant al weekendului. În 2024, prima ocazie de a puncta în RES apare chiar după calificări, odată cu introducerea curselor sprint. Le avem în F1 și MotoGP, dar și pe plan intern au fost implementate deja în MotoRC și funcționează de minune. Atât de interesante mi s-au părut aceste shot-uri de adrenalină la golden hour, încât cel mai important feedback oferit organizatorilor a fost să facem tot posibilul să le și transmitem în direct cumva. Și de la etapa a doua asta se va întâmpla!
În primul rând, acestea sunt diferite pentru că e start de pe loc, cum n-am mai avut de prin 2016, când apunea vechiul format al campionatului de turisme. În al doilea rând, aici pot ieși la rampă și piloții rapizi care sunt trași în jos de ritmul coechipierului, în cazul echipajelor de 2. În fine, dacă în cursele obișnuite uneori alegi să nu te aperi și fiecare-și vede de strategia sa, la sprint merită să închizi ușa de fiecare dată, cu speranța că ajungi la sosire înainte de a-ți fi spartă defensiva. Performerii din cursa turismelor au fost învingătorul Ovidiu Zaberca, cel ce pe hârtie n-avea niciun drept să fie acolo în fața multor mașini mai rapide, și ocupantul locului secund, Stefanos Ladopoulos, care în timp foarte scurt a ajuns acolo de pe poziția a opta. La Logan Cup, sprintul s-a jucat la zecimi de secundă între Tudor Tudurachi și Radu Iordache.
După două sezoane de implicare în lupta pentru titlu în monomarca Logan, în care moneda a căzut rând pe rând pe ambele fețe, era de înțeles lipsa de motivație a lui Radu la finele lui 2023. Așa că pentru noi a venit la momentul potrivit un nou proiect în care să ne concentrăm tot efortul. Zoe Florescu Potolea a găsit în calendarul său internațional loc și pentru RES, la 15 ani ea fiind în ultimul an de karting și, totodată, la primele teste cu monoposturi de Formula 4. Însă ocazia de a învăța din duelurile roată la roată i-a surâs, la fel cum o făcea și Lando Norris în acea campanie de Ginetta Junior (2014). Vremea a ținut cu noi în noiembrie și decembrie, reușind să bifăm sute de kilometri de acomodare cu un turism, cu schimbătorul manual și cu ambele circuite de mare viteză din România.
Apoi, programul internațional s-a aglomerat, ajungându-se la un paradox: niciodată n-am avut în echipă un pilot atât de bine pregătit, știut fiind consumul fizic și mental al practicării kartingului de performanță. Însă timp de două luni și jumătate baza a fost în Italia, departe așadar de pretențiosul Logan. Zâmbiți la acest epitet? Mulți piloți importanți au făcut-o, apoi au realizat cât de dificil este să cari viteză cu aceste mașini, fiecare ezitare fiind extrem de penalizantă. Mai mult, cu Iulian Bontea, Radu Iordache și Matei Ghețu, ritmul la vârful categoriei e de ceva vreme foarte puternic. Și sunt semne clare că 2024 propune o bătălie chiar mai complicată, de vreme ce tot mai mulți kartiști intră în scenă. Echipa noastră o pregătește pe Zoe, iar în garajul Willi Motorsport sunt școliți Tudor Tudurachi, David Cosma Cristofor și Darius Cotigă.
Concurând dintotdeauna împotriva băieților, pentru Zoe singura diferență în RES a fost să dea de piloți de toate vârstele. Tratamentul la care a fost supusă n-a fost discriminatoriu în niciun sens. Ne așteptam să fie implicată în dueluri dure și fix de asta a avut parte. Rămân din acest weekend cu abilitatea ei de a se adapta la situația frustrantă a unei oglinzi retrovizoare pliate încă de la start de un rival și cu reacția excelentă pe care a avut-o când mașina din spate a percutat-o. Majoritatea s-ar fi răsucit, însă ea a fost pentru prima oară în această postură și a reacționat natural, cu inputurile optime. Și Radu a demonstrat în această etapă de anduranță că se poate lupta cu orice mașină legală, ajungându-se uneori chiar și la situații four-wide pe linia dreaptă de start-sosire! Rezultatul final a fost însă potențat de noua situație în care s-a aflat, pentru prima oară împărțind mașina cu un tânăr aflat la început de drum, Ioan Angel Pleșcan.
Dacă anul trecut au fost destule situații în care direcția de cursă a ales să intervină cu sancțiuni pentru a defini un stil de racing mai politicos (să zicem ca de monoposturi sau prototipuri, unde contactele chiar sunt de evitat), am apreciat cum odată cu nou-veniții de la Logan Cup s-a mers către o judecată mai apropiată cu ceea ce aceștia știau din karting. Cursele de turisme implică o doză de respect, dar și de contacte, tocmai de aceea fiind greu de jurizat. A trecut etapa fără vreo penalizare dictată pentru conduita pe pistă la Logan și tot ce-mi doresc e să păstrăm aceeași măsură tot anul, doar erorile flagrante și cele cu intenție să aibă urmări. În schimb, unde s-a acționat cu toleranță zero a fost la respectarea regulamentului tehinic. Rând pe rând, oricine a ieșit din specificațiile Loganului în ultimii ani (voluntar sau accidental) și-a primit descalificarea și a revenit la anduranță cu mașina legală. Și de această dată am avut o astfel de situație, care a fost imediat adresată pentru a nu afecta spectacolul sportiv, ea pricinuind mirarea oricărui (tele)spectator.
Asta ne-a mai ocupat una dintre puținele zile de pregătire dintre cele două etape apropiate. Am putut observa cât de mult își doresc concurenții să aibă parte de condiții egale, însă toată procedura de desfacere a motorului ar fi putut fi evitată cu o banală măsurătoare la finele cursei, care ar fi evidențiat cota unui reper conform cu regulamentul… de anul trecut. Dar care s-a schimbat pentru 2024. În rest, alergătură și reparații uzuale, care ne arată că dacă oferta competițională din România ar fi mai bogată, cu etape mereu la 2-3 săptămâni, aceasta poate deveni o activitate full-time și pentru un atelier. Doar că la capitolul curse nu prea ai ce alege, indiferent de mașina pe care o deții. Sunt șase etape de anduranță și s-a cam încheiat cu acțiunea roată la roată, elementul de sprint din seriile de time attack fiind foarte limitat, iar cupa de prototipuri Radical dispărând din calendarul acestui an.
Avem rezultate, avem clasamente oficializate, cronici și chiar o frumoasă producție video ca amintire a primei runde. Dar mai important, avem un punct de pornire de la care să ne putem măsura progresul în al nouălea sezon al Romanian Endurance Series. Ne revedem pe Motorpark pe 13-14 aprilie!
