
Cum a câștigat BMW la Bathurst?
”Era contextul perfect pentru această victorie”, a declarat Augusto Farfus după cele 12 ore de pe Mount Panorama. Să intrăm în detalii.

”Era contextul perfect pentru această victorie”, a declarat Augusto Farfus după cele 12 ore de pe Mount Panorama. Să intrăm în detalii.

Deși n-au avut cea mai rapidă mașină, Augusto Farfus și frații van der Linde au pus în aplicare strategia perfectă a echipei WRT pentru un prim succes al BMW în cursa de 12 ore de la Bathurst de când se concurează cu modele de categorie GT3.

La mică distanță de epicentrul nisipos al motorsportului la început de an, un pluton-record de modele GT3 s-a reunit pentru a celebra 20 de ani ai perlei Orientului în cursele de anduranță – Dubai 24h. BMW a învins Porsche pe toate fronturile comune, iar piloții români au evoluat foarte bine.

În 2022 și 2023 am fi fost deja cu lista de campioni încheiată după cinci etape de anduranță. Însă acest sezon a programat și o

Noua Zeelandă este genul acela de țară de la capătul pământului unde ai putea paria că se află monștri subacvatici milenari sau gnomi, fiind o sursă aproape inepuizabilă de surprize și lucruri neobișnuite. Pentru iubitorii GT-urilor ciudate și deosebit de rare, Noua Zeelandă chiar este o nirvana, căci altfel nu s-ar putea explica renașterea, în acel loc, a nu una, ci două mașini Sintura. Asta în condițiile în care ar fi trebuit să existe doar una.

În mai 1989, Campionatul Mondial de Anduranță venea pentru prima sa reprezentație pe pământ european, mai exact pe fostul circuit de Formula 1 Dijon-Prenois. Ceea ce ar fi trebuit să fie un galop de sănătate pentru echipa de uzină Mercedes-Sauber a devenit, însă, cântecul de lebădă al celui mai faimos model din istoria Grupei C, Porsche-le 962. Reușita, semnată de formația lui Reinhold Joest prin piloții Bob Wollek și Frank Jelinski este notabilă și pentru că abia recent, în cursa de șase ore de la Spa-Francorchamps din acest an, am putut asista la o nouă victorie pentru un Porsche privat la nivel de campionat mondial – după o pauză de 35 de ani.

Peste doar câteva zile va avea loc acel Mare Premiu care ne întâmpină cu un port cu apă falsă, un argument îndeajuns de solid pentru ca Ferrari să clădească niște așteptări de asemenea false în inimile fanilor săi în urma anunțului că, pentru prima dată, va concura cu mașini albastre. Avem, totuși, ce povesti.

O nouă ediție de campionat a demarat la final de martie, cu atât de multe aspecte de rezolvat, încât povestea pe care mi-am promis și v-am promis că o aștern a tot fost amânată, ca la ghișeu, până în ultima zi posibilă. Cu un asemenea termen de valabilitate, măcar vine cu discount de 30% din timpul istorisirii.

Cursele de turisme reprezintă, adesea, refugiul celor ce caută să se identifice ușor cu modelele care aleargă pe circuite. Cum în traficul de zi cu zi nu avem doar berline și hatchback-uri, era normal ca, uneori, în istoria motorsportului să consemnăm și câteva estate-uri, combi-uri sau break-uri – în funcție de cum vreți să le numiți. Am încercat, măcar parțial, să trec în revistă unele dintre cele mai interesante și, totodată, marcante break-uri din competiții și, ca o excepție de la regulă, nu m-am oprit la limita asfaltului.

Recent, urmărind momentul festiv ce a urmat primei etape din Mondialul de Anduranță am observat că podiumul privaților din categoria supremă Hypercar aproape că nu este băgat în seamă, camera reținând doar pentru câteva secunde figurile celor ce ajunseseră în top 3 după aproape 10 ore de cursă. Astfel, nu este de mirare că unul ca Hugh Chamberlain, șef de echipă cu două titluri mondiale și o victorie de clasă la Le Mans, este, astăzi, aproape uitat. Mulți rețin, poate, mașinile înscrise de el, dar doar cei care au bătut paddock-urile de-a lungul și de-a latul lor în ultimele decenii pot vorbi și despre omul din spatele Chamberlain Motorsport.
